» » » » » » Poveşti repovestite – Fraţii Grimm: Pasărea de aur

Poveşti repovestite – Fraţii Grimm: Pasărea de aur

postat în: Fraţii Grimm | 0

Pasarea_de_aurUn împărat avea o grădină frumoasă, iar în grădină era un copac în care creşteau mere de aur. Aceste mere erau întotdeauna număratedar, de când începeau să se coacă, în fiecare noapte unul dintre ele dispărea. Regele era foarte supărat din această cauză, și a ordonat grădinarului să vegheze toată noaptea sub copac. Grădinarul a decis ca fiul său cel mai mare să păzească pomuş; dar spre miezul nopţii acesta a adormit, iar dimineața un alt măr lipsea. Noaptea următoare, al doilea fiu a stat de pază, dar la miezul nopții și el a adormit, iar dimineața un alt măr a dispărut. Apoi, al treilea fiu s-a oferit el să vegheze; dar grădinarul la început nu l-a lăsat, de teamă să nu păţească ceva. Cu toate acestea, în cele din urmă a consimțit, iar tânărul s-a aşezat sub pom pentru a-l păzi. Când ceasul a bătut miezul nopţii, a auzit un freamăt în aer, și o pasăre făcută din aur curat a venit din zbor și, în timp ce încerca să rupă unul din cele mere cu ciocul, fiul grădinarului a sărit în sus și a tras o săgeată în pasăre. Dar săgeata nu a făcut pasării niciun rău, doar o pană de aur s-a desprind din coada acesteia, iar pasărea a dispărut în zbor. Pana de aur a fost adusă împăratului dimineața, și tot consiliul fost adunat. Toată lumea a fost de acord că merită mai mult decât toată bogăția împărăției; dar împăratul a spus: „O singură pană nu este de niciun folos pentru mine, trebuie să am toată pasărea.”

Atunci, fiul cel mai mare grădinarului ţi-a făcut socoteala și a crezut că va găsi pasărea de aur foarte usor. A plecat să o caute şi, după ceva timp, a ajuns la o pădure, și acolo a văzut o vulpe șezând. A luat arcul și s-a pregătit să tragă în ea, când vulpea i-a zis: „Nu trage în mine, căci îţi voi da un sfat bun. Ştiu ce treabă ai, și că vrei să găseşti pasărea de aur. Vei ajunge într-un sat seara. Şi atunci când vei ajunge acolo, vei vedea două hanuri faţă în faţă, dintre care unul este foarte plăcut și frumos la vedere: să nu te duci acolo, ci să te odihneşti peste noapte în celălalt, deși poate părea foarte sărac și jalnic.” Dar fiul cel mare s-a gândit, „Ce poate şti un anumal sîlbatic ca ăsta despre problema mea?” Aşa că a tras cu săgeata în vulpe, dar a ratat-o, vukpea fugind în pădure cu coada sus. Apoi fiul cel mare a plecat mai departe, iar seara a ajuns în sat unde erau cele două hanuri. Şi într-unul din acestea au văzut oameni cântând, dansând, și ospătându-se, iar celălalt părea foarte murdar și sărac. „Ar trebui să fiu foarte prost”, şi-a spus el, „să mă duc în casa aia sărăcăcioasă, şi să renunţ la acest loc fermecător”. Așa că a intrat în casa frumoasă, și a mâncat și a băut simţindu-se în largul său, și a uitat de pasăre, și de țara lui.

După un timp, văzând că fiul cel mare nu s-a întors, și nu s-a auzit nicio veste despre el, al doilea fiu s-a decis să plece, și același lucru s-a întâmplat şi cu el. El a întâlnit vulpea, care i-a dat sfaturi bune, dar când a ajuns la cele două hanuri, fratele lui cel mai mare era în picioare la fereastra unde era petrecerea, și l-a chemat la el , și el nu a putut rezista tentației, a intrat și a uitat de pasărea de aur și de țara lui la fel ca fratele lui cel mare.

A mai trecut un timp, şi cel mai tânăr fiu a dorit de asemenea să plece în lumea largă să caute pasărea de aur. Dar tatăl său nu i-a dat voie mult timp, pentru că era foarte mândru de fiul său, și îi era teamă să nu aibă şi el ghinion, și că nu se va mai întoarce. Cu toate acestea, în cele din urmă a fost de acord că ar trebui să plece, pentru că nu ar mai avea odihni acasă. Şii acesta a ajuns în pădure, unde a întâlnit vulpea, și a auzit aceeași sfatul bune. Dar el a fost recunoscător vulpii, și nu a încercat să îi ia viața ca frații săi; astfel vulpea a zis: „Stai pe coada mea, și vei călători mai repede.” Așa că se așeză pe coada ei, iar vulpea a început să fugă, și departe au zburat ei peste pomi și pietre atât de rapid încât părul lor şuiera în vânt.

Când au ajuns în sat, fiul a urmat sfatul vulpii și, fără să ezite, s-a dus la hanul ponosit și s-a odihnit acolo toată noaptea liniştit. Dimineața a venit vulpea din nou și s-a întâlnit cu el când se pregătea să înceapă călătoria, și i-a zis: „Du-te drept înainte, până ajungi la un castel, în fața căruia se află o întreagă trupă de soldați care dorm profund și sforăie: nu-i băga în seamă, intră în castel și mergi până când vei ajunge la o cameră unde pasărea de aur se află într-o cușcă de lemn. Aproape de ea se afla o colivie de aur frumoasă. Nu încerca să iei pasărea din cușca ponosită și să o pui în cea frumoasă, că te vei căi.” Apoi, vulpea şi-a întins coada din nou, iar tânărul s-a așezat pe ea, și au zburat ei peste pomi și pietre atât de rapid încât părul lor şuiera în vânt.

Pasărea de aur

În faţa porţii castelului totul a fost aşa cum spusese vulpea. Astfel, fiul cel mic a intrat și a găsit camera în care pasărea de aur era închisă într-o cușcă de lemn, iar sub ea se găsea o cușcă de aur, și cele trei mere de aur care dispăruseră se găseau aproape de aceasta. Atunci şi-a zis el, „Ar fi foarte ciudat să duc o astfel de pasăre minunată în această cușcă ponosită”, așa că a deschis ușa, a luat pasărea și a pus-o în cușca de aur. Dar pasărea a scos un strigăt atât de puternic că toți soldații s-au trezit, și l-au luat prizonier, și l-au dus înaintea împăratului lor. În dimineața următoare instanța a început să-l judece. Şi după ce toate părţile au spus ce aveau de spus, l-au condamnat la moarte dacă nu va fi în stare să aducă împăratului calul de aur care poate zbura ca vântul. Şi dacă va reuşi, va scăpa de la moarte şi va primi pasarea de aur.

Atunci el a plecat din nou la drum, oftând din mare disperare, când pe neașteptate prietenul său vulpea l-a întâlnit, și i-a zis: „Vezi ce s-a întâmplat dacă nu ai ascultat sfatul meu. Te voi ajuta totuşi din nou spunându-ţi cum să găseşti calul de aur, dacă vei face ce îţi zic. Trebuie să mergi drept până ajungi la castelul în care calul se află calul în grajdul lui. Acolo va fi şi grăjdarul care doarme profund şi sforăie. Ia calul în liniște, dar asigură-te să pui vechea şa pe el, nu pe cea de aur care este lângă el.” Apoi, fiul cel mic s-a așezat pe coada vulpii, și au zburat ei peste pomi și pietre atât de rapid încât părul lor şuiera în vânt.

Totul a mers bine, iar grăjdarul a rămas sforăind cu mâna pe șaua de aur. Dar fiul cel mic s-a uitat la cal, şi s-a gândit că ar fi păcat să pună șaua de piele pe el. „Îi voi da pe cea bună”, îşi spuse el; „Sunt sigur că o merită.” A luat șaua de aur, găjdarul s-a trezit și a strigat atât de tare, încât toți soldaţii au venit în fugă și l-au luat prizonier, iar dimineața a fost din nou adus în fața instanței pentru a fi judecat, și a fost condamnat la moarte. Dar instanţa a fost de acord, că, dacă el ar putea aduce acolo pe frumoasa prinţesă, ar fi iertat, și va putea păstra pasărea și calul.

Atunci a plecat el foarte întristat; dar vulpea a venit din nou și i-a zis, „De ce nu m-ai ascultat? Dacă ai fi făcut cum ţi-am spus, ai fi dus înapoi atât pasărea cât şi și calul. Dar voi mai încerca încă o dată să îţi dau un sfat. Mergi drept, și în seara vei ajunge la un castel. La miezul nopţii prinţesa merge la baie: du-te la ea şi dă-i un sărut, și ea te va lăsa să o duci departe; dar ai grijă să nu o laşi să meargă și să îşi ia la revedere de la tatăl ei și mama ei.” Apoi, vulpea a întins coada, și au zburat ei peste pomi și pietre atât de rapid încât părul lor şuiera în vânt.

Cum au ajuns la castel, totul a fost așa cum a spus vulpea, și la miezul nopţii tânărul s-a întâlnit cu prinţesa care mergea la baie, și a sărutat-o, și ea a fost de acord să fugă cu el, dar l-a rugat cu lacrimi în ochi să o lase să își ia la revedere de la tatăl ei. La început el a refuzat, dar ea a plâns mai mult, și mai mult, și a căzut la picioarele lui, până când el a consimțit; dar în momentul în care a ajuns la casa tatălui ei gărzile s-au trezit și a fost făcut din nou prizonier.

A fost adus înaintea împăratului, și împăratul a zis: „Niciodată nu vei avea fiica mea, cu excepția cazului în care în opt zile dai la o parte dealul care opreste vederea de la fereastra mea.” Acum, acest deal era atât de mare încât toată lumea nu l-ar fi putut săpa. Şi după ce a lucrat timp de șapte zile, și a avansat foarte puțin, vulpea a venit și i-a spus. „Întinde-te și du-te la culcare; Eu voi lucra pentru tine.” Iar dimineața s-a trezit și dealul fusese înlăturat; așa că a mers voios la rege, și i-a spus că acum dealul a fost îndepărtat şi trebuie să-i dea prinţesa.

Atunci împăratul a fost obligat să-şi ţină cuvântul, și a plecat mai departe tânărul cu prințesa, și vulpea a venit și i-a zis: „Vom avea pe toate trei, prinţesa, calul, și pasărea.” „Ah!” a exclamat tânărul, „ar fi un lucru grozav, dar cum este posibil?

„Dacă vei asculta doar,’ a zis vulpea, ‘se poate face. Când vei ajunge la împărat, și el îţi va cere pe frumoasa prinţesă, trebuie să spui, „Iat-o!” Apoi, el va fi foarte vesel; și vei înşeua calul de aur pe care urmează să ţi-l dea, și vei da mîna cu ei pentru a-ţi lua la revedere. Să dai mâna cu prințesa ultima dată. Ridic-o repede pe cal în spatele tău, îndeamnă calul din pinteni, și fugi cu calul la galop cât poţi tu de repede.”

Totul a mers bine: atunci vulpea a zis: „Când vei ajunge la castel unde este pasărea, eu voi sta cu prințesa la ușă, și vei merge să îi vorbeşti împăratului. Şi când acesta va vede că acesta este calul serut, va aduce pasărea; dar tu trebuie să rîmâi în continuare, și să spui că vrei să te uiți la ea pentru a vedea dacă aceasta este adevărata pasăre de aur; și atunci când va ajunge în mâna ta, ia-o la fugă cu calul.”

Acest lucru, de asemenea, s-a întâmplat așa cum a spus vulpea. Au luat pasărea, prințesa s-a urcat din nou pe cal, și au ajuns la o pădure mare. Apoi, vulpea a venit și a spus, „Te rog să mă omori, și să îmi tai capul și picioarele.” Dar tânărul a refuzat, astfel vulpea a zis: „În orice caz, vă dau bun sfat: feriți-vă de două lucruri; să nu răscumpăraţi pe nimeni de la spânzurătoare, și să nu vă aşezaţi niciodată pe malul unui râu. „Apoi a plecat. „Ei bine,” şi-a zis tânărul, „nu este prea greu să urmez acest sfat.”

A mers mai departe cu prinţesa, până când în cele din urmă a ajuns în satul unde rămăseseră cei doi frați ai lui. Şi acolo a auzit un zgomot mare și zarvă, iar când a întrebat care era problema, oamenii au spus: „Doi bărbați vor fi spânzuraţi.” Când a venit al mai aproape, a văzut că cei doi bărbați erau frații lui, care ajunseseră între timp hoți. Şi a întrebat el, „nu se poate în niciun să fie salvaţi?” Dar oamenii au spus „Nu”, doar dacă el nu ar da toți banii pentru acei hoţi ca să le răscumpere libertatea. Atunci el nu a stat pe gânduri, şi a plătit ceea ce i s-a cerut, iar frații lui au fost eliberaţi, și au plecat împreună spre casa lor.

Şi când au ajuns la pădurea în care se întâlniseră cu vulpea, era atât de răcoare și de plăcut că cei doi fraţi a zis: „Să ne așezăm pe malul râului, și să ne odihnim puțin, să mâncăm și să bem.” Şi el a spus, „Da,” și a uitat sfatul vulpii, și se așezară pe malul râulu. Şi în timp ce el nu suspecta nimic, fraţii lui au venit pe la spate și l-au aruncat în apă, au luat prinţesa, calul, și pasărea, și s-au dus acasă la regele stăpânul lor, și au spus: „Toate acestea le-am câștigat prin munca noastră.” Apoi a fost mare bucurie; dar calul nu mânca, pasărea nu cânta, iar prinţesa plângea.

Fiul cel mic căzuse lângă apa râului: din fericire era aproape uscat, dar oasele sale era aproape rupte, iar malul a fost atât de abrupt încât nu a putut găsi nicio cale de a ieși. Atunci, vulpea a venit încă o dată, și l-a certat pentru că nu a respectat sfatul ei; altfel nu ar fi păţit nimic rău. „Cu toate acestea, a spus ea,” eu nu te pot lăsa aici, așa că apucă-te de coada mea și ține-te bine.” Apoi l-a tras afară din râu, și i-a zis când el a ajuns la mal, „Frații tăi au stabilit să te omoare dacă vor da de tine ân împărăţie.” Aţa că el s-a îmbrăcat ca un om sărac, și a venit în secret la curtea împăratului, și a abia a ajuns la ușă că imediat calul a început să mănânce, și pasărea să cânte, iar prinţesa s-a oprit din plâns. Apoi s-a dus la împărat, și i-a spus de toate tâlhăriile fraților lui. Şi ei au fost închişi și pedepsiți, iar el a obţinut din nou prinţesa. Şi după moartea împăratului a fost moștenitorul împărăţiei sale.

După mult timp, a plecat să se plimbe într-o zi prin pădure, iar vulpea l-a întâlnit din nou, și l-a implorat cu lacrimi în ochi să o omoare, și să îi taie capul și picioarelei. Şi în cele din urmă el a făcut așa, și pe loc vulpea s-a transformat într-un om, și s-a dovedit a fi fratele prințesei, care fusese perdut cu mulți ani înainte.

Pasarea_de_aur-vulpea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *