» » » » » » Primele cafenele în Londra

Primele cafenele în Londra

Două capitole dintre cele mai pitorești din istoria cafea au de a face cu cafenelele din perioada vechilor oraşe Londra și Paris din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. O mare parte din poezia și romantismul cafenelelor datează din această perioadă.

„Istoria cafenelelor”, spune D’Israeli, „din perioada invenției cluburi, s-a confundat cu aceea a manierelor, moralei și politicii unui popor.” Și astfel istoria cafenelelor sin Londra secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este într-adevăr istoria manierelor și obiceiurilor englezilor din acea perioadă.

Prima cafenea din Londra

„Prima casfenea din Londra”, spune John Aubrey (1626-1697), anticar engleză și folclorist, „a fost în Aleea Sf. Mihail, în Cornhill, vizavi de biserică, a fost deschisă de unul… Bowman (vizitiul d-lui Hodges, un comerciant din Turcia, pus de acesta), în anul 1652. „Cu aproximativ patru ani înainte ca oricine altcineva să fi deschis un astfel de local, iar domnul Farr. Jonathan Paynter a fost primul ucenic comercial la Bowman. ”

O altă sursă, pentru care suntem datori lui William Oldys (1696-1761), bibliograf, relatează că domnul Edwards, un comerciant din Londra, a achiziționat obiceiul cafelei din Turcia, și a adus acasă cu el de la Ragusa, in Dalmaţia, Pasqua Rosee, un tânăr armean sau grec, care pregătea băutura pentru el. „Dar noutatea aceasta”, spune Oldys, „atrăgând prea mulţi vizitatori, el a permis tânărului şi ginerelui său să înființeze prima cafenea din Londra, în Aleea Sf. Mihail, în Cornhill. ”

De aici s-ar părea că Pasqua Rosee a avut ca partener în această întreprindere, pe Bowman, care, conform lui Aubrey, a fost vizitiu la domnul Hodges, ginerele domnului Edwards, și un prieten în călătoriile comerciale.

Oldys ne spune că Rosee și Bowman s-au separat după un scurt timp. John Timbs (1801-1875), un alt anticar englez, spune că ei s-au certat, Rosee păstrând cafeneaua, iar Bowman obținând permisiunea de a ridica un chioşc și să vândă băutura în cimitirul Sf. Mihail.

O altă versiune a acestui incident istoric se regăsește în Colecția lui Houghton, 1698. Se spune:

„Se pare că domnul Daniel Edwards, un negustor englez din Smirna, a adus cu el în această țară un grec pe numele lui Pasqua, în 1652, care îi făcea cafeaua; acest domn Edwards s-a căsătorit cu fiica unui Alderman Hodges, care trăia în Walbrook, ș a pus pei Pasqua şef la cafenea într-un șopron din curtea bisericii din St. Michael, Cornhill, care este acum sediul copistului, atunci când, conform obiceiului, vânzătorii l-au reclamat primarului orașului ca nefiind liber. Acest lucru a făcut pe Alderman Hodges să se alăture vizitiului său, Bowman, care era liber, în calitate de partener al lui Pasqua; dar Pasqua, pentru unele delicte, a fost nevoit să părăsească țara, și Bowman, prin activitatea sa comercială și un aport de 1000 sixpence, transformă şopronul într-o cafenea. Primii ucenici ai lui Bowman au fost John Painter, apoi Humphry, de la a cărui soție am aceste informaţii.”

Din această informaţie rezultă că Edwards a fost ginerele lui Hodges. Oricare ar fi fost relația, majoritatea autorităților au fost de acord că Pasqua Rosee a fost primul care a vândut cafea public, în sau în jurul anului 1652.Iinițial Foaia sa volantă originală, prima reclamă pentru cafea, se găseşte în British Museum. Se spune acolo în mod direct:: „Virtutea de a bea cafea pentru prima dată public și vândute în Anglia, de către Pasqua Rosee … în Aleea St. Michaels în Cornhill …”

H. R. Fox Bourne (circa 1870) are o altă versiune cu totul diferită a acestui eveniment istoric. El spune:

„În 1652 Sir Nicholas Crispe, un comerciant din Levant, a deschis la Londra prima cafenea cunoscută în Anglia, băutura preparată de către o fată greacă adusă pentru această muncă.”

Nu există nimic care să justifice această poveste; preponderența probelor este în sprijinul versiunii Edwards-Rosée.

Astfel atunci a apărut cafeneaua în Londra, vorbitorii de limba engleza făcând astfek cunoştinţă cu băutura democrației. Destul de ciudat, cafea și Commonwealth s-au înţeles bine împreună. Cafeneaua la englezi, ca și cea franceză, era agora libertăţii.

Prima publicitate la cafea-1652 - Pliant folosit de Pasqua Rosee (Prima publicitate la cafea-1652 – Pliant folosit de Pasqua Rosee, care a deschis prima cafenea din Londra, originalul se află la la British Museum)

În cele din urmă Pasqua Rosee a dispărut, unii spun că pentru a deschide o cafenea pe continent, în Olanda sau Germania. Bowman, după ce s-a căsătorit bucătareasa lui Alderman Hodges, și după ce a investit aproximativ o mie de sixpence, a transformat chipşcul într-o casă mare, și în cele din urmă şi-a luat un ucenic în ale comerțului.

În ceea ce privește al doilea deținător de cafenea din Londra, James Farr, proprietarul lui Rainbow, având ca cel mai distins client pe Sir Henry Blount, Edward Hatton spune:

„Am găsit pe unul, James Farr, un frizer, care a deschis o cafenea, în casa care este acum Rainbow, prin Inner Temple Gate (una dintre primele din Anglia), în anul 1657, urmărită penal de ancheta lui St. Dunstan în Vest, pentru confecționarea și comercializarea unui fel de lichior numit cafea, ca o pacoste mare care aducea atingere cartierului, etc., și cine s-ar fi gândit apoi că la Londra ar fi avut vreodată aproape de trei mii de astfel de pacoste, și că acea cafea ar fi fost băută, ca și acum, atât de mult de oamenii de cea mai bună calitate și de medici?”

Hatton a atribuit în mod evident problemele cafelei în sine, întrucât în prezentare arată în mod clar că a fost în şemineul lui Farr și nu în cafenea.

Există deja menţiunea că Sir Henry Blount a vorbit de el ca „părintele cafenelor englezeşti”, și pretenţia sa de a prezenta această distincție pare a fi una validă, personalitatea sa puternică „punându-şi amprenta asupra sistemului.” Motto-ul său favorit, „Loquendum est cum vulgo, sentiendum cum sapientibus” (Mulțimea poate vorbi, înțelepţii decid), spune Robinson, „exprimă bine scopul colocvial, și a fost destul de firesc pe buzele unuia a cărui experiență a avut loc la nivel mondial.” Aubrey spune despre Sir Henry Blount, „El are acum aproape sau deja optzeci de ani, intelectualul său este încă bun și are corp destul de puternic.”

Femeile au jucat un rol destul de direct în dezvoltarea afacerilor cu vânzarea băuturii de cafea în Anglia, deși cafenelele nu erau pentru ambele sexe, ca și în alte țări europene. Documentul londonez Quaeries din 1660 face mențiunea despre „o comerciantă de cafea.” Mary Stringar deschide o cafenea în Little Trinity Lane în 1669. Anne Blunt a fost amanta unuia dintre patronii cafenelelor turceşti în Cannon Street, în 1672. Mary Long era văduva lui William Long, și inițialele ei, împreună cu cele ale soțului ei, apar pe un jeton al tavernei Rose în Bridge Street , Covent Garden. Jetonul lui Mary Long de la „Cafeneaua Rose de şa teatru” din Covent Garden este expusă în grupul de jetoane al patronilor de cafenele.

Prima reclamă în ziare

Prima reclamă în ziare pentru cafea a apărut, pe 26 mai 1657, în Publick Adviser din Londra, unul dintre primele pamflete săptămânale. Numele acestei publicații a fost în mod eronat considerat ca fiind Publick Advertiser de către un scriitor timpuriu despre cafea, iar eroarea a fost copiată de către scriitori succesivi. Prima reclamă ân ziar a fost inclusă în conținutul lui Publick Adviser pentru săptămâna 19 – 26 mai, și se scria acolo:

„În Bartholomew Lane în spatele Vechii Bursei, băutura numită Cafea, (care este o băutură foarte sănătoasă și întăritoare fizic, cu multe virtuţi excelente, închide orificiul stomacului, fortifică căldura în interior, ajută la digestie, goneşte spiritele, face inima mai uşoară, este bună împotriva rănilor la ochi, tusei, sau răceli, inflamaţiilor, tuberculozei, durerilor de cap, hidropiziei, gutei, scorbutului, scrofulei, și multe altele, urmează să fie vândută atât dimineața, cât și la ora trei după-amiaza).”

Ciocolata a avut parte, de asemenea, de publicitate pentru vânzare în Londra în același an. Ediţia Publick Adviser din 16 iunie 1657, conținea acest anunț:

„În Bishopgate Street, în Queen’s Head Alley, la casa unui francez, este o excelent băutură din Indiile de Vest, pe nume ciocolată, care urmează să fie vândută, astfel încât să o aveți la îndemână în orice moment, și de asemenea nepreparată, la prețuri rezonabile.”

Ceaiul a fost vândut public pentru prima dată la magazinul lui Garraway (sau Garway) în 1657.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *