» » » » » Principalele componente ale civilizaţiei umane

Principalele componente ale civilizaţiei umane

“Aşadar, către ce se îndreaptă istoria ? Schimbarea accelerată poate fi interpretată în câteva feluri: ar putea însemna fie îndreptarea cu paşi repezi către marginea prăpastiei, fie ascensiunea rapidă către o lume mai bogată, mai sigură şi mai pacifistă. Istoricii ar face bine să se plece cu umilinţă în faţa viitorului.”
Richard Overy – “Istoria lumii”

(Editura Lider, 2011, Bucureşti, trad. Fulaş Stelu-Cristian, pag. 34)

Destinul omenirii, în general, nu reprezintă suma destinului tuturor oamenilor ci este ceva mult mai mult… Pare ciudat, nu este aşa ? Pentru a afla câte ceva despre destinul oamenilor, este foarte interesant să te gândeşti la trecutul şi viitorul omenirii… Cu cât te gândeşti mai mult, cu atât constaţi că nu există certitudini, ci numai mistere… Mistere ale trecutului, mistere ale prezentului, mistere ale viitorului…

Un autor din perioada interbelică, Al.I. Alexandrescu, într-o carte intitulată “Originile civilizaţiei”, apărută în anul 1930, scria referitor la civilizaţia umană, următoarele: “cuprinde în vastul său domeniu întreaga viaţă materială, intelectuală şi socială a Omenirii şi anume: credinţele, moravurile, instituţiile; literele, artele, ştiinţele; ideile de libertate, de justiţie, de morală, cari alcătuiesc patrimoniul glorios al Omenirii. În drumul său civilizaţia trece prin diferite grade de dezvoltare, începând de la cel mai simplu, mai rudimentar şi fiecare grad corespunde unei faze de dezvoltare a minţii omeneşti şi a mediului fizic şi social respectiv. Civilizaţia acumulează încetul cu încetul şi coordonează idei nenumărate în cursul nenumăratelor veacuri. Civilizaţia nu urmează întotdeauna un drum ascendent; în cursul ei sunt urcări, coborâri chiar, şi rămâneri pe loc.” (Pag. 12)

Este o caracterizare sumară dar destul de sugestivă a civilizaţiei umane.

În general însă, civilizaţia umană poate fi caracterizată prin următoarele componente…

1) Componenta cosmică şi planetară – înseamnă de fapt suportul planetar (adică Pământul) apoi satelitul natural, Luna, celelalte planete, astrul fierbinte, Soarele… Rolul pe care l-au avut Soarele, Luna, Pământul (sau mai bine zis, o anumită regiune a Pământului) a fost covârşitor şi a definit civilizaţia respectivă… Această componentă mai include şi mişcările planetei – mişcarea de rotaţie, mişcarea de precesie, mişcarea de nutaţie, include de asemenea şi alte manifestări planetare, cum ar fi seismele, erupţiile vulcanice, precum şi alte fenomene – eclipsele, căderea meteoriţilor…

2) Componenta ecologică – înseamnă de fapt mediul (relieful, clima, vegetaţia, fauna, etc.) care a influenţat structura şi evoluţia civilizaţiei. Este de remarcat interacţiunea dintre structura mediului şi structura civilizaţiei…

Un exemplu îl constituie interacţiunea dintre structura civilizaţiei şi structura ecologică în cazul Egiptului antic – clima, vegetaţia, fauna şi nu în ultimul rând, fluviul Nil, a avut un rol extrem de important în cazul acestei civilizaţii…

3) Componenta socială şi informaţională – înseamnă de fapt, printre altele, relaţiile sociale, coeziunea socială, cooperarea şi conflictele sociale, structura socială, comunicarea socială… Mai înseamnă apoi natalitatea, morbiditatea şi mortalitatea, precum şi moralitatea… Mai înseamnă sistemul de educaţie, sănătatea, relaţiile publice, administraţia…

4) Componenta psihologică – înseamnă, de fapt, printre altele, caracterul oamenilor, temperamentul, limbajul, personalitatea, modul de învăţare, creativitatea, forţa fizică… Este suficient să se menţioneze tipul de personalitate al oamenilor din Grecia antică, în comparaţie cu personalitatea oamenilor din China antică… Deosebirile sunt clare… Dar, în ciuda deosebirilor, sunt şi asemănări care au permis contacte, schimburi comerciale şi culturale între aceşti oameni…

5) Componenta economică – înseamnă de fapt, printre altele, relaţiile de producţie, modul de producţie, distribuţia bunurilor materiale şi a capitalului, resursele umane, materiale, energetice şi biologice, sistemele financiare… Desigur că fiecare civilizaţie a fost cu atât mai puternică şi a dăinuit mai mult, cu cât structura economică – definită prin producţia meşteşugărească, agricultură, transporturi, comerţ, finanţe – a fost mai dezvoltată…

6) Componenta politică – înseamnă de fapt, printre altele, structura şi funcţionalitatea socială, stabilitatea statului, dinamica şi ierarhia socială, administraţia socială şi economică… Organizarea politică a unei civilizaţii, conferă acesteia o serie de modalităţi de comandă şi control social. Fără această componentă, orice civilizaţie ar fi sortită dezagregării şi dispariţiei…

7) Componenta istorică – înseamnă de fapt… trecutul şi evoluţia unei civilizaţii… Înseamnă o succesiune de evenimente, succesiune care a condus la o anumită situaţie sau la o anumită stare, la un moment dat, a unei civilizaţii…

8) Componenta strategică – înseamnă de fapt, capacitatea de cooperare sau de susţinere a unui conflict, pe de o parte între membrii unei civilizaţii cât şi a civilizaţiei în ansamblu… O civilizaţie oarecare nu poate exista dacă nu este capabilă să dezvolte relaţii de cooperare între membrii săi, pe de o parte, iar pe de altă parte să dezvolte relaţii de competiţie şi de susţinere a unor conflicte fie între membrii săi fie între membrii săi şi alţi indivizi aparţinând altor civilizaţii… Altfel spus, fiecare civilizaţie dezvoltă metode şi tehnici de apărare şi de atac prin care să poată supravieţui, deoarece există întotdeauna, după cum se ştie, o anumită agresivitate atât a mediului de viaţă, cât şi a altor civilizaţii cu care o anumită civilizaţie intră în contact…

9) Componenta culturală – înseamnă, de fapt, istorie, tradiţie, credinţe sau religii, mituri şi legende, filozofie; înseamnă aşadar valorile materiale, spirituale ale civilizaţiei… Este o componentă importantă care reflectă, în ultimă instanţă, continuitatea în timp a civilizaţiei…

10) Componenta ştiinţifică şi tehnică – este legată de cunoaşterea naturii, construcţii de maşini, clădiri, diverse modificări ale mediului de viaţă… Această componentă a apărut ca rezultantă a mai multor interacţiuni (interacţiunea cu mediul de viaţă, interacţiunea socială, economică şi politică). Este evident că fiecare civilizaţie, pentru a putea să supravieţuiască, trebuie să cunoască şi să acţioneze, iar aceasta se poate face, spre exemplu, prin cercetarea naturii, precum şi prin aplicaţiile practice rezultate…

11) Componenta transformatoare şi componenta resurselor – reprezintă de fapt, totalitatea metodelor, a energiilor şi a grupurilor sociale folosite pentru a transforma mediul de viaţă, precum şi durabilitatea acestei transformări care s-a realizat pentru îndeplinirea unui anumit scop… Transformarea este însă dependentă de resurse (umane, alimentare, minerale, energetice, informaţionale…).

În ultimă instanţă, civilizaţia umană, absoarbe informaţii, energie, substanţe din mediu (într-un anumit interval spaţial şi într-o anumită perioadă de timp) şi le transformă…

Notă

Aşadar, civilizaţia umană în general, pentru a putea supravieţui, trebuie să dezvolte un fel de circuit de autoreglare complex (asemănător cu ceea ce în cibernetică se numeşte circuit de autoreglare feedback – se mai numeşte şi retroacţiune sau conexiune inversă, sau cauzalitate circulară, sau lanţ cauzal închis şi care se manifestă la nivelul a diferite sisteme biologice, tehnice etc., în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare), care să permită aşadar adaptabilitatea la mediul planetar şi cosmic; acest circuit de autoreglare complex, include, printre altele, diverse procese prin care substanţele, energiile şi informaţiile se pot transforma unele într-altele (figura 1.1)…

Autoreglarea civilizaţiei umane

Figura 1.1 Schemă simplificată, intuitivă, privind autoreglarea civilizaţiei umane

Extras din Mistere fascinante (Fantezii și reflecții), de Constantin M. N. Borcia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *