» » » » » » Pseudofizica şi anti-gravitaţia

Pseudofizica şi anti-gravitaţia

postat în: Pseudofizica | 0

Saturn-cassini-March-27-2004

Pseudofizica este o practică pseudoştiinţifică folosind limbajul fizicii sau discutând probleme legate de sau pertinente pentru fizică pentru a promova idei care sunt incomplete, incoerente, sau contradictorii în cadrul fizicii cunoscute. Potrivit fizicienilor, scepticilor, și scriitorilor din domeniuş ştiinţei, pseudofizica tinde să fie promovată prin așa-numitele „pârghii”, de cei ale căror idei nu dispun de o evaluare inter pares, le lipsesc previziunile falsificabile, și/sau sunt ostentativ în contradicție cu datele științifice și rezultatele experimentale. Fizicianul matematician John C. Baez a inventat celebrul index de verificare pentru a ne forma o idee despre ce fel de pretenţii și retorică utilizau propunerile pseudofizice întâlnite de el.

Pseudofizica are multe dintre, dacă nu toate, trăsăturile pseudoștiinței, inclusiv lipsa de previziuni falsificabile sau lipsa de evaluare inter pares.

Ca și în cazul pseudoștiinței, distincția între pseudofizică, teoriile marginale ale fizicii, și teoriile fizice protoştiinţifice, nu este întotdeauna clară.

Anti-gravitația

Anti-gravitația presupune crearea unui loc sau obiect care nu este supus forței de gravitație. Ea nu se referă la lipsa de greutate în câmpul gravitaţional precum în caul căderii libere sau a mişcării pe orbită, sau echilibrarea forței de gravitație cu o altă forță, cum ar fi electromagnetismul sau ridicarea aerodinamică. Anti-gravitația este un concept recurent în arta ştiinţifico-fantastică, în special în contextul propulsiei navelor spațiale. Un exemplu timpuriu este substanța denumită „cavorit” care blochează gravitaţia, în cartea „Primii oameni pe Lună” a lui H.G. Wells.

În Legea atracției universale a lui Newton, gravitația este o forță externă transmisă prin mijloace necunoscute. În secolul 20, modelul lui Newton a fost înlocuit de teoria relativității generale unde gravitația nu este o forță, ci rezultatul geometriei spațiu-timpului. În relativitatea generală, anti-gravitația este imposibilă cu excepția unor circumstanțe inventate. Fizica cuantică a postulat existența gravitonilor, un set de particule elementare lipsite de masă care transmit forța, și posibilitatea de a crea sau de a distruge aceste particule este neclară.

„Anti-gravitația” este adesea folosită în limbajul cotidian pentru a se referi la dispozitive care arată ca si cum ar inversa gravitaţia, chiar dacă funcţionează prin alte mijloace, cum ar fi propulsia electrocinetică, folosită la dispozitive pentru a „pluti” prin utilizarea câmpurilor electromagnetice.

Efecte convenționale care imită efectele anti-gravitației

  • Levitaţia magnetică suspendă un obiect împotriva gravitaţiei prin utilizarea forțelor electromagnetice. Deşi vizual impresionant, gravitaţia se exercită normal în astfel de dispozitive. Diverse presupuse dispozitive anti-gravitație funcţionează, în realitate, pe bază de electromagnetism.
  • Forța mareică fac ca obiectele să se deplaseze de-a lungul unor căi divergente în apropierea unui corp masiv (cum ar fi o planeta sau o stea), care produc efecte care par ca forțe de respingere sau forşe disruptive atunci când sunt observate pe plan local. Acest lucru nu este anti-gravitație. În mecanica newtoniană, forța mareică este efectul forței gravitaționale a obiectului mai mare, diferit în locații diferite ale corpurilor divergente. Echivalent, în gravitația lui Einstein, forța mareică este efectul corpurilor divergente urmând căi diferite într-un spațiu-timp negativ curbat în jurul corpului mai mare.
  • Cantități mari de materie normală pot fi folosite pentru a produce un câmp gravitațional care compensează efectele altui câmp gravitațional, deși întregul ansamblu va fi în continuare atras de sursa câmpului mai mare. Fizicianul Robert L. Forward a afirmat că existenţa unor bucăţi mari de materie degenerată la nivel local va compensa forțele mareică in apropierea unei stele neutronice.
  • Propulsia electrocinetică s-a pretins că sfidează gravitaţia, dar de fapt ea foloseşte ioni care au fost separaţi de aerul din jurul lor pentru a produce o tracţiune mărită. Forța produsă de unul dintre aceste dispozitive nu este suficientă pentru a ridica propria sursă de alimentare. Mai exact, un tip special de propulsor electrohidrodinamic utilizează efectul Biefeld-Brown pentru planare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *