» » » » » Ramurile filosofiei

Ramurile filosofiei

postat în: Filozofie | 0
Aristotel

Filosofia (din greacă: φιλοσοφία, philosophia, literal „dragostea înțelepciunii”) este studiul problemelor generale și fundamentale cu privire la chestiuni precum existența, cunoașterea, valorile, rațiunea, mintea și limba. Termenul a fost probabil creat de Pitagora (c. 570-495 î.Hr.). Metodele filosofice includ întrebări, discuții critice, argumente raționale și prezentări sistematice. Întrebările filosofice clasice includ: Este posibil să cunoști ceva și să o demonstrezi? Ce este cel mai real? Dar filosofii ar putea să pună și întrebări mai practice și concrete, cum ar fi: Există o modalitate optimă de a trăi? Este mai bine să fii drept sau nedrept? Au oamenii liberul arbitru?

Din punct de vedere istoric, „filosofia” a cuprins orice domeniu de cunoaștere. Din epoca filosofului grec antic Aristotel până în secolul al XIX-lea, „filosofia naturală” cuprindea astronomia, medicina și fizica. În secolul al XIX-lea, dezvoltarea universităților moderne de cercetare a făcut ca filosofia academică și alte discipline să se profesionalizeze și specializeze. În epoca modernă, unele investigații care în mod tradițional făceau parte din filosofie au devenit discipline academice separate, inclusiv psihologia, sociologia, lingvistica și economia.

Alte investigații strâns legate de artă, știință, politică sau alte activități au rămas parte din filosofie. De exemplu, este frumusețea obiectivă sau subiectivă? Există multe metode științifice sau doar una? Este utopia politică un vis plin de speranță sau fantezie fără speranță? Principalele sub-domenii ale filosofiei academice includ metafizica („preocupată de natura fundamentală a realității și a ființei”), epistemologia (despre „natura și bazele cunoașterii [și]… limitele și valabilitatea ei”), etica, estetica, filosofia politică, logica, filosofia științei și istoria filosofiei occidentale.

Începând cu secolul al XX-lea, filosofii profesioniști contribuie la societate în primul rând ca profesori, cercetători și scriitori. Cu toate acestea, mulți dintre cei care studiază filosofia în programele de licență sau postuniversitare contribuie și în domeniile dreptului, jurnalismului, politicii, religiei, științei, afacerilor și a diferitelor activități de artă și divertisment.

În mod tradițional, termenul „filosofie” se referă la orice domeniu de cunoaștere. În acest sens, filosofia este strâns legată de religie, matematică, științe naturale, educație și politică. De exemplu, Principiile matematice ale filosofiei naturale ale lui Newton din 1687 a ajuns să fie clasificată în anii 2000 ca o carte de fizică.; el a folosit termenul „filosofie naturală” pentru că a cuprins discipline care mai târziu au devenit asociate cu științe precum astronomia, medicina și fizica.

În antichitatea clasică, filosofia a fost în mod tradițional împărțită în trei ramuri majore:

  • Filosofia naturală („fizica„) a fost studiul lumii fizice (physis, lit: natura);
    Filosofia morală („etica„) a fost studiul bunătății, a ce e drept și greșit, a frumuseții, a dreptății și a virtuții (etos, lit: uzanță);
  • Filosofia metafizică („logos„) a fost studiul existenței, cauzalității, lui Dumnezeu, a logicii, formelor și altor obiecte abstracte („meta-physika” lit.: „ceea ce vine după fizică”).

Această diviziune nu este depășită, dar s-a schimbat. Filosofia naturală s-a împărțit în diferitele științe naturale, în special în astronomie, fizică, chimie, biologie și cosmologie. Filosofia morală a născut științele sociale, dar include încă teoria valorii (inclusiv estetica, etica, filosofia politică etc.). Filosofia metafizică a dat naștere la științele formale, cum ar fi logica, matematica și filosofia științei, dar încă include epistemologia, cosmologia și altele.

Multe dezbateri filosofice care au început în antichitate sunt încă dezbătute și astăzi. Colin McGinn și alții susțin că nu s-a produs niciun progres filosofic în acest interval. Chalmers și alții, în schimb, văd progresul în filosofie similar cu cel din știință, în timp ce Talbot Brewer a susținut că „progresul” este un standard greșit de a judeca activitatea filosofică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *