Home » Articole » RO » Știință » Pseudoștiință » Rasele străbune

Rasele străbune

Rasele străbune
(Harta Lemuriei suprapusă peste continentele moderne – William Scott-Elliot, Povestea Atlantidei și a Lemuriei pierdute.)

Rasele străbune sunt etape în evoluția umană în cosmologia ezoterică a teosofului Helena Petrovna Blavatsky, așa cum sunt descrise în cartea sa Doctrina secretă (1888). Aceste rase au existat în principal pe continente acum pierdute. Modelul Blavatsky a fost dezvoltat de teosofi mai târziu, mai ales de William Scott-Elliot în Povestea Atlantidei (1896) și Lemuria pierdută (1904). Annie Besant a dezvoltat modelul în Omul: De unde, cum și unde (1913). Besant și Scott-Elliot s/au bazat pe informațiile de la Charles Webster Leadbeater obținute prin „clarviziune astrală”. Elaborarea ulterioară a fost dezvoltată de către Rudolf Steiner în Atlantida și Lemuria (1904). Rudolf Steiner, și autorii teozofi ulteriori,-au numit perioadele de timp asociate cu aceste rase, Epoci (Steiner a considerat că termenul de „rasă” nu mai era adecvat pentru omenirea modernă).

Conform istoricului James Webb, conceptul ocult de succedere a raselor preistorice, cum a fost adoptat mai târziu de Blavatsky, a fost introdus pentru prima dată de către autorul francez Antoine Fabre d’Olivet în lucrarea sa Istoria filozofică a speciei umane (1824). Prin contrast, istoricul Goffe Jensma susține că noțiunea de rase străbune a fost articulată pentru prima dată în cartea ezoteristului olandez Oera Linda. De asemenea, înainte de Blavatsky, rasele străbune au fost descrise de către teozoficianul englez Alfred Percy Sinnett în Budismul ezoteric (1883).

Migrarea spre Mercur

Se crede de unii neo-teosofi că după ce actuala eră a evoluției spirituale umane prin reîncarnarea sufletelor în rasele străbune se va completa peste mai multe zeci de milioane de ani de acum încolo, rasa umană va migra spre planeta Mercur pentru a continua evoluția sa spirituală și fizică.

Credința teosofică în fraternitatea umanității

Scriitori moderni în teosofie sau influentați de teosofie apără utilizarea de către Blavatsky a termenilor de rasă ariană și rasă străbună, ca „neconectate la idei demagogice”. Ei spun că clasificarea omenirii în rase se mai practică și azi și că Blavatsky și filosofii ezoterici ulteriori care au exprimat linii similare de gândire cred într-o Fraternitate universală a umanității.

Blavatsky a promulgat ideologia sa într-un stil și mod stratificat, multidimensional, și adevărul paradoxal a fost cheia metafizicii sale. Aparente declarații paradoxale stau la baza filosofiei teoretice a rasei străbune existentă dincolo de bifurcatii de „liberal” sau de noțiuni precum „iliberal”. Deși Blavatsky a scris că „toți oamenii au spiritual și fizic aceeași origine” și că „omenirea este, în esență, din una și aceeași esență”, în Doctrina secretă, Blavatsky postulează: „Adevărata omenirea este „de un sânge,” dar nu de aceeași esență.” Relația dintre spiritualitate și istoria dezvoltării rasei străbune este neliniară și complexă. Astfel: „Istoria ne învață că idolii și repreyentările lor au murit cu a patra rasă, până la supraviețuitorii rasei hibride (chinezi, africani, etc,.) au reluat gradual repreyentările idolilor”.

Blavatsky a proclamat rasa ariană fizică drept „crema celei de-a patra rase”, care „a gravitat din ce în ce mai mult spre vârful evoluției fizice și intelectuale”, afirmând că cea de a cincea rasă străbună ariană corespunde „ajustării finale a organismului uman – care a devenit perfectă și simetric numai în a cincea rasă”.

2 Responses

  1. Nicolae Sfetcu
    |

    Foarte interesanta abordarea, multumesc!

  2. Aeleden
    |

    E posibil că rasele primordiale au avut un grad de puritate genetică mai ridicat. Şi evident şi capacităţi superioare (intelectuale şi fizice, fiind mai rezistenţi la boli şi trăind mai mult). Thoth Atlantul afirmă clar că „…noi cei din Marea Rasă/ Am deţinut şi deţinem cunoştinţe mai presus de cele ale omului/ Înţelepciune pe care am primit-o de la popoarele născute printre stele” (tăbliţa 11).

    Şi ştim de la Enoh că pe vremea sa Pământul a primit vizita unor „copii ai cerului” în număr de 200, iar şefii acestor expediţionari se numeau RAM şi UR. Alăturarea acestor cuvinte (foneme) în denumirea Maramureş, ar putea însemna în limba străveche chiar Marea Ramură (umană) desprinsă din aceşti Ram şi Ur (Ma-Ramur-eş) care au avut baza pe teritoriul ţării noastre. Pare fantastic, dar ipoteza e susţinută şi de alte argumente. Astfel, din străvechime poporul spune că „Noi de la RÂM ne tragem” şi unii istorici asociază forma populară râm cu Roma, dar nu este aşa şi se ştie de la Densuşianu că exista o cetate în zona Buzăului numită Ramidava, adică cetatea lui Ram, iar locuitorii ei se numeau râmleni. De aici poate proveni forma RÂM a lui RAM.

    Apoi de ce să fi pus aceşti „copii ai cerului” o bază în spaţiul mioritic al ţării noastre? Aşa cum consideră Gabriel Gheorghe în cartea „Studii de cultură şi civilizaţie românească” pe teritoriul nostru exista sarea la suprafaţă, element indispensabil organismelor vii complexe. Şi e surprinzător că şi cuvântul „saramură” conţine fonemele Ram şi Ur (SA-RAM-UR-a). Deoarece SA în limba sanscrită însemna munte, cuvântul saramură s-ar traduce „Muntele lui Ram şi Ur”. Muntele de sare, evident.

    Chiar naşterea lui Noe (un alb printre mulatrii) ar fi putut fi urmarea unui PLAN al expediţionarilor cosmici de a îmbunătăţii rasa umană, de la Noe încoace predominând rasa albă.

    Şi perfecţionarea raselor nu se va opri aici. Poate acei musafiri extraterestrii, asta urmăresc prin intervenţia lor secretă (răpiri selective, colectarea de embrioni umani, etc). Scopul final ar fi obţinerea de forme superioare de CONŞTIINŢĂ. Căci lumea poate fi de natură mentală, în aşa fel încât Universul să fie produsul Conştiinţei, iar conştiinţa (iniţiată) poate controla evenimentele într-un mod magic. Thoth uimeşte din nou când ne îndeamnă: „Caută să găseşti calea spre infinit. Nu e imposibil să-ţi dezvolţi o conştiinţă superioară” (tăbliţa 7) sau când afirmă că „Omul e un proces de transformare spre forme care nu sunt din această lume”.

    Această formă superioară de evoluţie a omului va fi atinsă atunci când el va fi capabil să dezvolte „tehnologii” prin care să poată controla eterul. Pentru noi aceste posibilităţi vor părea magie, dar atunci ştiinţa şi magia vor fi Una.
    Thoth descrie chiar o rasă umanoidă care ajunsese la un asemenea stadiu al conştiinţei. El spune:
    „Am descoperit câţiva din cei ce cuceriseră eterul
    Eliberaţi de spaţiu, dar totuţi oameni erau.
    Folosind forţa ce stă la baza tuturor lucrurilor
    Departe în spaţiu construit-au o planetă
    Condusă de forţa ce curge prin TOT;
    Concentrând, transformând eterul în forme
    Care creşteau după vrerea lor.
    Depăşiseră în ştiinţe toate rasele
    Aveau o înţelepciune nemăsurată, erau fii ai stelelor
    ………………………………………………………
    Se gândeau doar la o imagine, iar aceasta era rapid creată” (tăbliţa 4).

    Societatea teozofică a Helenei Blavatskz este posibilă, dar oare cum ne vor privi pe noi pământenii (de azi) asemenea fiinţe evoluate? Ştefan Mâşu, în „Marele Arhitect al universului” arată că asemenea civilizaţii ne-ar putea trata aşa cum tratăm noi furnicile şi ne-ar putea „călca în picioare doar pentru simplul fapt că le stăm în cale”.
    Totuşi într-un Univers Mental al iluziei fiecare unitate de conştiinţă (care e de partea Luminii) contează şi, cu siguranţă, menirea noastră va fi aceea de a susţine (alături de ei) Marea Creaţie Universală la nivel macrocosmic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *