» » » » » » Reformism

Reformism

postat în: Politica, Politica | 0

Reformismul este o doctrină politică care pledează pentru reformarea unui sistem sau a unei instituții existente, în loc să fie abolită și înlocuită. În cadrul mișcării socialiste, reformismul este punctul de vedere conform căruia schimbările treptate prin instituțiile existente pot duce eventual la schimbări fundamentale ale sistemelor politice și economice ale societății. Reformismul ca tendință politică și ipoteză a schimbării sociale s-a dezvoltat din opoziția la socialismul revoluționar, care susține că o r[sturnare revoluționară este o precondiție obligatorie pentru schimbările structurale necesare transformării unui sistem capitalist într-un sistem economic socialist diferit.

Ca doctrină, reformismul se deosebește de actul reformei pragmatice: reforma pragmatică urmărește să protejeze și să facă permeabil statu-quo-ul prin prevenirea schimbărilor structurale fundamentale ale acestuia, în timp ce reformismul prevede că o acumulare de reforme poate duce în cele din urmă la apariția unor economii cu totul diferite și alte sisteme politice decât cele ale capitalismului și democrației actuale.

Există două tipuri de reformism. Unul nu are intenția de a aduce socialismul sau schimbările economice fundamentale în societate și este folosit pentru a se opune unor astfel de schimbări structurale. Celălalt se bazează pe presupunerea că, în timp ce reformele nu sunt în sine socialiste, ele pot contribui la susținerea cursei pentru cauza revoluției prin popularizarea socialismului în rândul clasei muncitoare.

Dezbaterea privind capacitatea reformismului social-democratic de a duce la o transformare socialistă a societății este vechi de peste un veac.

Istorie

Rosa Luxemburg(Rosa Luxemburg)

În 1875, Partidul Social Democrat (PSD) din Germania a adoptat un Program Gotha care propunea „toate mijloacele legale” pe calea unei „societăți socialiste”, și a fost criticat de Karl Marx, care a considerat revoluția comunistă drept un pas necesar. Unul dintre delegați la congresul PSD, Eduard Bernstein, a extins conceptul, propunând socialismul evolutiv. Bernstein era un lider social-democrat în Germania. Reformismul a fost rapid vizat de socialiștii revoluționari, iar Rosa Luxemburg a condamnat socialismul evolutiv al lui Bernstein în eseul său Reformă sau revoluție? din 1900. După ce Luxemburg a murit în Revoluția Germană, reformiștii s-au confruntat curând cu bolșevicii și cu partidele lor comuniste satelit pentru sprijinirea intelectualilor și a clasei muncitoare.

În 1959, Programul Godesberg (semnat la o convenție de partid din capitala vest-germană, Bad Godesberg) a marcat trecerea Partidului Social Democrat din Germania (PSD) de la un program marxist care punea capăt capitalismului la unul reformist axat pe reforma socială.

După ce Joseph Stalin a consolidat puterea în Uniunea Sovietică, Cominternul a lansat o campanie împotriva mișcării reformiste, denunțându-i drept „fasciști sociali”. Potrivit cărții Dumnezeu care a eșuat de Arthur Koestler, fost membru al Partidului Comunist din Germania, cel mai mare partid comunist din Europa Occidentală în perioada interbelică, comuniștii aliniați cu Uniunea Sovietică au continuat să considere Partodul Social Democrat al Germaniei  drept „fascist social”, adevăratul dușman în Germania, chiar și după ce partidul nazist a ajuns la putere.

În epoca modernă, reformiștii sunt văzuți ca fiind de centru-stânga. Unele partide social-democrate, cum ar fi Partidul Nou-Democrat din Canada și Partidul Social Democrat din Germania, sunt încă considerate reformiste.

Critica

Reformismul este criticat pentru a fi paradoxal: încearcă să depășească sistemul economic existent al capitalismului, dar încearcă în același timp să îmbunătățească condițiile capitalismului, făcându-l astfel să pară mai tolerabil pentru societate. Potrivit lui Rosa Luxemburg, sub reformism, „capitalismul nu este răsturnat, ci dimpotrivă, este întărit de dezvoltarea reformelor sociale”. În aceeași ordine de idei, Stan Parker, membru al Partidului Socialist din Marea Britanie, susține că reformele reprezintă o deviere a energiei pentru socialiști și sunt limitați deoarece trebuie să adere la logica capitalismului.

Teoreticianul social francez, Andre Gorz, a criticat reformismul susținând o a treia alternativă a reformismului și a revoluției sociale pe care el a numit-o „reforme ne-reformiste”, concentrându-se în mod specific asupra schimbărilor structurale ale capitalismului, spre deosebire de reformele pentru îmbunătățirea condițiilor de trai în interiorul capitalismului prin intervenții economice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *