» » » » » Revoluția științifică

Revoluția științifică

Revoluția științifică este un concept folosit de istorici pentru a descrie apariția științei moderne în perioada modernă timpurie, când evoluțiile din matematică, fizică, astronomie, biologie (inclusiv anatomia umană) și chimie au transformat punctele de vedere ale societății în legătură cu natura. Revoluția științifică a avut loc în Europa spre sfârșitul perioadei Renașterii și a continuat până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, influențând mișcarea socială intelectuală cunoscută sub numele de Iluminism. Deși datele sale sunt dezbătute, publicarea, în 1543, a cărții De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluțiile sferelor cerești) a lui Nicolaus Copernicus este adesea citată ca marcând începutul revoluției științifice.

Conceptul de revoluție științifică care a avut loc pe o perioadă îndelungată a apărut în secolul al XVIII-lea în lucrarea lui Jean Sylvain Bailly, care a văzut-o ca un proces în două etape prin cae a fost înlocuit vechiul cu noul. Începutul revoluției științifice, Renașterea științifică, s-a concentrat asupra recuperării cunoștințelor anticelor; acest lucru se consideră, în general, că s-a încheiat în 1632 cu publicarea Dialogului privind cele două sisteme principale mondiale a lui Galileo. Finalizarea revoluției științifice este atribuită „marii sinteze” a cărții Principia a lui Isaac Newton din 1687, care a formulat legile mișcării și gravitației universale și a finalizat sinteza unei noi cosmologii. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, revoluția științifică a făcut loc „Epocii reflecției”.

Introducere

Progresele mari în domeniul științei au fost numite „revoluții” încă din secolul al XVIII-lea. În 1747, Clairaut a scris că „s-a spus despre Newton în perioada cât a trăit că a creat o revoluție”. Cuvântul a fost folosit și în prefața lucrării lui Lavoisier din 1789 care anunța descoperirea oxigenului. „Câteva revoluții din domeniul științei au provocat imediat o observație atât de generală ca introducerea teoriei oxigenului … Lavoisier a văzut teoria sa acceptată de toți cei mai eminenți oameni ai timpului său și utilizată într-o mare parte a Europei la câțiva ani de la prima sa promulgare”.

În secolul al XIX-lea, William Whewell a descris revoluția în știință – metoda științifică – care a avut loc în secolul 15-16. „Printre cele mai evidente revoluții este trecerea de la o încredere implicită în puterile interne ale minții omului la o dependență mărturisită de observarea exterioară; și de la o reverență nelimitată pentru înțelepciunea trecutului, la o așteptare ferventă de schimbare și îmbunătățire”. Acest lucru a dat naștere la viziunea comună a revoluției științifice de astăzi:

„A apărut o nouă viziune a naturii, care înlocuiește viziunea greacă care a dominat știința de aproape 2000 de ani. Știința a devenit o disciplină autonomă, distinctă atât de filozofie, cât și de tehnologie, și a ajuns să fie considerată ca având scopuri utilitare”.

Galileo Galilei(Portretul lui Galileo Galilei, de Leoni)

Revoluția științifică se presupune că începe în mod tradițional cu Revoluția copernicană (inițiată în 1543) și a fost completă cu „marea sinteză” a lui Isaac Newton din 1687, Principia. O mare parte din schimbarea de atitudine a venit de la Francis Bacon, al cărui „anunț încrezător și empatic în progresul modern al științei a inspirat crearea unor societăți științifice precum Societatea Regală, și Galileo care a susținut pe Copernic și a dezvoltat știința mișcării.

În secolul al XX-lea, Alexandre Koyré a introdus termenul „revoluție științifică”, concentrându-și analiza pe Galileo. Termenul a fost popularizat de Butterfield în Originea Științei Moderne. Cartea lui Thomas Kuhn din 1962, Structura revoluțiilor științifice, a subliniat că diferite cadre teoretice – cum ar fi teoria relativității lui Einstein și teoria gravitației lui Newton înlocuită de cea diainte – nu pot fi comparate direct.

Semnificaţie

Perioada aceasta a văzut o transformare fundamentală a ideilor științifice în matematică, fizică, astronomie și biologie, în instituțiile care sprijină cercetarea științifică și în imaginea mai largă a universului. Revoluția științifică a condus la crearea mai multor științe moderne. În 1984, Joseph Ben-David a scris:

O acumulare așa de rapidă de cunoștințe, care a caracterizat dezvoltarea științei încă din secolul al XVII-lea, nu a avut loc niciodată înainte de acea vreme. Noul tip de activitate științifică a apărut numai în câteva țări din Europa de Vest și a fost restrânsă la acea mică zonă timp de aproximativ două sute de ani. (Din secolul al XIX-lea, cunoașterea științifică a fost asimilată și de restul lumii).

Mulți scriitori contemporani și istorici moderni susțin că a existat o schimbare revoluționară în viziunea lumii. Istoricul din secolul XX, Herbert Butterfield a văzut schimbarea ca fundamentală:

Din moment ce revoluția a transformat autoritatea nu numai din Evul Mediu, ci și din lumea antică – întrucât a început nu numai prin eclipsa filozofiei scolastice, ci și prin distrugerea fizicii aristotelice – ea stăpânește totul pornind de la dezvoltarea creștinismului și diminuează Renașterea și Reforma la rang de simple episoade, simple deplasări interne în cadrul sistemului creștinismului medieval …. [Ea] a ajuns la fel de mare ca originea reală atât a lumii moderne cât și a mentalității moderne încât periodizarea noastră obișnuită a istoriei europene a devenit un anacronism și o piedică.

Profesorul de istorie Peter Harrison atribuie creștinismului contribuția la apariția revoluției științifice:

Istoricii științei au cunoscut de mult timp că factorii religioși au jucat un rol semnificativ pozitiv în apariția și persistența științei moderne în Occident. Nu numai că multe dintre figurile-cheie ale ascensiunii oamenilor științifici au angajamente religioase sincere, dar noile abordări ale naturii pe care le-au pionierat au fost susținute în diferite moduri de presupunerile religioase. … Totuși, multe dintre figurile de top din revoluția științifică s-au imaginat a fi campioni ai unei științe mai compatibile cu creștinismul decât ideile medievale despre lumea naturală pe care au înlocuit-o.

Traducere din Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *