Sănătatea şi cartea. Lectura, expresie a personalităţii

Eseu din cartea „Dragoste şi mister la Barcelona”.

Zilele trecute, la o întâlnire colocvială pe teme literare în Barcelona, unul din participanţi ne-a explicat că citeşte o carte beletristică, de paginaţie medie, într-o zi, reuşind să înţeleagă mesajul acesteia şi principalele idei transmise de autor. O performanţă, trebuie să recunoaştem, dar şi un fapt real. Afirmaţia lui m-a făcut să meditez asupra modului în care citim, să spunem, un roman. Şi nu o fac la fel de bine ca un psihiatru, ci ca un cititor şi scriitor. Şi mă refer la cărţile beletristice, indiferent de genul lor: romance, thriller, istorică, etc., pentru că cele de specialitate presupun un tratament aparte, specific, profesionist.
Cred că nu există om care să nu fi citit, destule cărţi, expeditiv, pe diagonală, mai ales cărţile uşoare, de aventuri şi să nu se fi simţit foarte confortabil, relaxat, mulţumit de ceea ce a citit. Facem acest lucru mai ales atunci când nu avem starea psihică şi răbdarea să pătrundem în atmosfera şi profunzimea cărţii. Aşadar, modul în care citim o carte, are legătură directă cu starea de spirit de moment.
Cunosc mulţi cititori care citesc organizat, după gen, subiecte, după autor, etc. Când le place un autor, caută toate cărţile lui aflate pe piaţă. Autori la modă, recomandaţi de unul la celălalt, între amici.
Unele persoane, citesc o carte în câteva zile, parcurgând pasajele cu ochii, mintea şi imaginaţia, participând la acţiune alături de personajul preferat. Trăiesc sentimentele personajului, se întristează alături de el şi se bucură pentru reuşitele lui. Condus de autor, cititorul trăieşte momentele emoţionante descrise în carte, aşa cum trăieşti fazele meciului pe stadion, în direct. Acest mod de a citi cartea, îl ajută pe cititor să pătrundă în universul acesteia şi să trăiască subiectul, iar la sfârşit, să păstreze mesajul. În timp, lectura consolidează modul de gândire şi atitudinea faţă de oameni şi situaţii. Aş putea spune că lectura contribuie major la educaţia omului. La autoeducaţie.
Însă modul în care este citită o carte are legătură, probabil mai profundă decât credem, cu pesonalitatea şi tipurile temperamentale: coleric, sangvin, melancolic şi flegmatic. Deşi, spun psihologii, nu există o delimitare şi diferenţiere clară între aceste tipuri unanim recunoscute, ci unul este dominant, având în acelaşi timp caracteristici şi de la celelalte tipuri, mai mult sau mai puţin. Din caracteristicile tipurilor temperamentale, rezultă şi atenţia, profunzimea şi concentrarea acordată lecturii unei cărţi, cu menţiunea că, totuşi, diferă de la o persoană la alta, de la o personalitate la alta şi de stările psihice în care se află cititorul atunci când deschide cartea.
Colericul, are multă energie, este agresiv şi insensibil la sentimentele celor din jur. Tendinţele de autoritarism şi dorinţa de a controla totul, îl face să caute argumente, informaţii în cărţi, de aceea citeşte organizat, concentrat, urmărindu-şi scopul.
Sancvinul, este un tip vesel, optimist, socializează foarte bine şi are mulţi prieteni, dar aşa cum îi face de uşor, tot aşa de uşor îi uită. Este tentat de lucruri şi persoane noi, instabil şi neorganizat. S-ar putea spune că este chiar uşuratic. Poate începe să citească una, două cărţi în aceeaşi zi, dar rareori le termină de citit.
Melancolicul, este un tip sensibil, emotiv, care adesea se află într-o stare de tensiune nervoasă ce-i consumă energia psihică şi-l oboseşte. Activitatea lui psihică este intensă şi se desfăşoară în condiţiile unor standarde morale şi spirituale, pe care şi le perfecţionează singur. De aceea este creativ, inovator, bun artist, creator de opere literare sau de artă. Înclinat spre meditaţie, spre reflecţie, ca orice creator de frumos, este şi capricios. Caută binele şi frumos în tot ce-l înconjoară, inclusiv în cărţi.
Flegmaticul, are un pronunţat simţ al echilibrului, al balanţei, al analizei şi calmităţii. Profund în gândire, acţionează numai după ce şi-a analizat scopul şi mijloacele şi are în vedere armonia, simetria din jurul său. Citeşte organizat şi numai după ce vede referinţele cărţilor, nu cumpără cărţile la întâmplare, ci metodic şi motivat.
Aşadar, modul în care ne procurăm cărţile, organizat sau la întâmplare, modul în care le citim dar şi măsura în care suntem influenţaţi de ceea ce citim, ne arată, în majoritatea cazurilor, ce tip de temperament avem. Acum, apare întrebarea: se poate schimba temperamentul? Este o întrebare dificilă, la care pot răspunde doar specialiştii. Eu cred că nu se poate schimba.
Dar, ne putem schimba atitudinea faţă de cărţi: prin educaţie, prin interesul profesional şi dragostea faţă de lectură, ca pasiune intelectuală. Aşadar, să citim cărţile care ne interesează şi ne atrag prin subiecte şi stilul autorului. Fiindcă doar cărţile bune, pozitive, optimiste ne fac mai buni, mai educaţi, mai sociabili. Şi ne îmbunătăţesc, în acelaşi timp, sănătatea, starea psihică, starea de bine şi de bucurie, îndemnându-ne să privim mai frumos oamenii şi lumea, natura, flora şi fauna, mediul ambiant.

Michaël R.V., iulie, 2016

Share...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInShare on RedditShare on StumbleUponShare on TumblrPin on PinterestEmail this to someone

Lasă un Răspuns