» » » » Sânge contra bunăvoinţă

Sânge contra bunăvoinţă

postat în: Sănătate | 0

Cea mai JENANTĂ acţiune la care participă autorităţile române, în opinia mea! Să iniţiezi o campanie prin care să colectezi sânge de la românii din Italia, pentru a-l oferi la schimb italienilor contra unei atitudini mai conciliante faţă de români şi România.

Acţiunea a fost declanşată de o asociaţie din Italia la 25 noiembrie, în special în zona Romei, şi a fost sprijinită de autorităţile române reprezentate de Radu Horumba, Ambasadorul României în Italia, şi alţi reprezentanţi ai comunităţii românesti şi instituţiilor locale, provinciale şi regionale. Acţiunea a avut loc duminică 09 decembrie.

În relatările de presă de până acum nu am constatat o atitudine faţă de această acţiune asemănătoare cu cea pe care o declar eu în acest articol. Bănuiesc că în general se merge pe ideea că trebuie făcut orice pentru a îmbunătăţi relaţiile noastre cu Italia. Sau poate greşesc eu. Consider însă că chiar şi acest „orice” trebuie să aibă o limită, impusă de un sentiment minim de mândrie.

Dacă această acţiune ar fi avut loc acum câteva luni, aş fi admirat fără rezerve pe iniţiatori şi pe donatori. În condiţiile date însă, donaţiile de sânge sună mai degrabă a „uite, facem orice, numai lăsaţi-ne să locuim şi să trăim şi noi cu voi!”. Explicaţiile oferite de iniţiatori sunt „dintr-un profund gest de solidaritate, pentru a demonstra celor în suferinţă că îmi pasă…”, „fiecare dintre noi poate avea nevoie într-o buna zi de sânge, din diferite motive”, etc. Momentul ales face însă ca aceste argumente să nu fie credibile.

Dar cel mai mult mă întristeaza atitudinea multor romîni plecaţi în Italia, care încearcă să se dezică total de România şi renunţă la ce are fiecare din noi mai sfânt, la trecutul său, fie el bun sau rău, considerând că în acest fel vor fi acceptaţi mai uşor de italieni. Am văzut într-un reportaj prezentat de televiziunea italiană cum, români stabiliţi mai demult în Italia, strigau cu ură în glas: „Români, nu vă mai suportăm, plecaţi acasă!”. Din păcate pentru ei, şi pentru oricine altcineva, nimeni nu se poate dezice de propriul trecut. Există şansa să îl poţi ascunde o vreme, dar asta nu înseamnă că te-ai integrat şi ceilalţi te consideră „de-al lor”.

Aserţiunile de mai sus sunt adevărate pentru cei mai în vârstă, care au deja un trecut şi nu mai au timp să îşi construiasca un altul. Cei tineri au şansa de a-şi clădi amintirile de mai târziu şi prietenii de o viaţă oriunde doresc în lume. Dar partea interesantă este că nu ei sunt cei mai mari contestatari ai României, ci exact cei care au deja un trecut în România.

Legat de acest aspect, mi-a plăcut foarte mult o replică a lui Doroftei care, întrebat fiind de ce nu a rămas în Canada, a răspuns ceva în genul că, dacă ar fi rămas în Canada, atunci cînd ar fi fost la un pahar de bere cu noii săi prieteni de acolo, s-ar fi simţit marginalizat atunci cănd aceştia ar fi început să depene amintiri la care el nu a luat parte vreodată.

A propos de tineri: luând în consideraţie actuala situaţie socială şi politică (situaţia economică nu are relevanţă în acest caz), îi sfătuiesc pe toţi cei care au posibilitatea să plece afară să o facă, cu trei condiţii:

– să nu renunţe la propria demnitate
– să nu îşi renege originea
– să se reîntoarcă atunci când vor considera ei că sunt pregătiţi pentru acest pas

Gesturile nobile nu se clădesc pe scopuri meschine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *