Home » Articole » RO » Afaceri » Telelucru » Dotarea individuală » Semnătura electronică

Semnătura electronică

In 13 decembrie 1999, Uniunea Europeana a aprobat o directiva pentru semnatura electronica.

Semnatura electronica este importanta pentru TL, intrucat permite ca anumite aspecte care necesita prezenta fizica (precum semnatura pe unele documente) sa fie transportate la distanta prin transfer in retea. Un alt avantaj este ca acceptarea semnaturii digitale va determina standardizarea formularelor care trebuiesc semnate.

Definitii

In Austria (una din primele tari care au adoptat sistemul semnaturii electronice), se defineste semnatura electronica drept: datele elctronice atasate sau legate in mod logic de alte date electronice care servesc la autentificare, respectiv la stabilirea identitatii semnatarului.

In aceasta definitie este inclus principalul aspect al semnaturii, conexiunea dintre document si o persoana fizica.

Semnatura electronica <-> semnatura digitala

Semnatura electronica are o acceptiune mult mai larga, in cadrul careia se pot utiliza, de ex., sistemul de chei publice sau dinamica semnaturilor. De obicei, semnatura electronica foloseste doar o modalitate de autentificare, care face ca aceste doua notiuni sa se confunde: semnatura digitala. Aceasta consta dintr-o cheie privata (folosita pentru criptarea semnaturii) si una publica (specificata in document, si care face conexiunea intre aceasta cheie privata si o persoana unica)

Probleme

Exista mai multe probleme legate de semnaturile electronice. Ele sunt avantajoase, dar nu pot indeplini toate cerintele juridice, datorita unor dificultati specifice:

  • Prezentarea documentului care trebuie semnat: Semnatura electronica se aplica intotdeauna unui document in forma binara, si nu reprezentarii vizuale a acestuia. Dac exista diferente intre acestea (setarea caracterelor, a culorilor, etc,), documentul semnat este valid, dar pot exista si alte diferente. Din cauza aceasta, este necesara prezenta unei vizualizari protejate a documentului.

  • Unicitatea documentului semnat: Dupa semnarea documentului acesta poate fi multiplicat, dar copiile nu sunt criptate si protejate. Din cauza aceasta, copiile nu sunt indicate in anumite cazuri, de ex. in situatia unor documente „la purtator”.

Semnarea documentelor

Documentele autentificate prin semnatura electronica pot fi verificate pentru a vedea cine sunt semnatarii acestuia.

O arie larga de utilizare a semnaturii electronice este in cazul documentelor guvernamentale si, in general, in cazul documentelor publice.

Avantajele generale ale infrastructurii de chei publice (ICP)

Folosirea unei semnaturi digitale necesita, in multe cazuri, o ICP (PGP nu este adecvat pentru autentificari legale, intrucat nu exista nicio autoritate care sa garanteze corectitudinea datelor). Aceasta inseamna ca oricine doreste sa aiba o semnatura electronica primeste (cel putin) o certificare, stocata de obicei pe un cip, care se foloseste in cazul semnaturilor securizate, dar si in situatii obisnuite:

  • Acces: Verificarea accesului este posibila prin simpla insertie a cipului;

  • Identificarea utilizatorilor: Daca telelucratorul acceseaza datele companiei printr-un sit, el poate fi identificat automat prin certificarea pe care o detine, fara a mai fi nevoie de parola. Un astfel de exemplu este SSL (Secure Socket Layer). De asemenea, conexiunea poate fi securizata printr-o incriptare, pentru a evita interceptarile neautorizate.. In acest caz, un alt avantaj este faptul ca nu este nevoie de aplicatii speciale, numai un browser obisnuit si un server securizat.

  • Criptarea simpla: Ca si in cazul cipului, criptarea poate fi utilizata foarte bine prin utilizarea cheilor private de criptare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *