» » » » » Sfaturi esențiale în jocul de bridge

Sfaturi esențiale în jocul de bridge

postat în: Bridge 0

Bridge

Licitația

  • Dacă ai posibilitatea să alegi între mai multe licitații rezonabile și una dintre ele este 3NT, liciteaz-o – cunoscut sub numele de „Legea lui Hamman„, elaborat de Bob Hamman.
  • Preferă majorele minorelor. Licitează o culoare majoră mai degrabă decât una minoră. Cu aceasta poate supralicita adversarii la același nivel și se poate câștiga mai mult.
  • Preferă lungimea tăriei. O culoare lungă, chiar dacă este mai slabă, este adesea mai puternică și mai de dorit pentru un contract decât o culoare scurtă, oricât de bună, deoarece atuurile lungi vor face de obicei levate și vor permite un nivel mai ridicat de control în timpul jocului.
  • Cu un misfit, licitează cu prudență; cu un fit bun, licitează cu îndrăzneală. Evită să licitezi un contract chiar slab cu un misfit, dar caută un contract maxim cu un fit bun.

Jocul de levată

Declarantul

  • Opt oricând, nouă niciodată. Aceasta se referă la situația obișnuită în care declarantul are opt sau nouă cărți într-o culoare, inclusiv as și popă, și încearcă să aleagă o strategie pentru a câștiga dama de la adversari fără a pierde o levată. Există două strategii – finesse, care este de 50%-50% în ambele cazuri, și jocul brut, unde se considertă că adversarul care are dama are doar una sau două cărți în culoare (dar nu mai multe) și este mult mai probabil să cadă sub un onor mai mare cu cât sunt mai multe cărți ăn culoare la declarant și mort. În lipsa oricăror informații suplimentare, sfatul este că strategia optimă este de a folosi finesse atunci când dețineți un total de opt cărți în culoare, și să joci direct cele două cărți mai mari pentru a face ca regina să pice sub unul din ele dacă ai nouă cărți în culoare. Jucătorii avansați vor încerca adesea să obțină informații suplimentare sau să deducă cine deține dama, înainte de a alege cum joacă. Diferența procentuală este atât de apropiată (Enciclopedia Bridge afirmă că finesse are o probabilitate de succes de 50% dacă deții 8 cărți în culoare, în timp ce jocul direct are 53% șanse dacă ai 9 cărți) încât cea mai mică inferență ar putea influența un jucător să aleagă să joace finesse cu opt cărți sau să scadă riscul cu nouă cărți. „Opt oricând, nouă niciodată” nu se referă decât la faptul că declarantul nu-și permite nici un rateu în culoare: există multe alte aspecte mai de interes pentru el la care să se gândească în situația în care declarantul ar pierde levata. De exemplu, în cazul în care finese va eșua poate oferi adversarului posibilitatea unei manevre pe care declarantul nu și-o poate permite, cu opt cărți el ar putea să joace direct as și popă și apoi o carte mică la valet. Chiar dacă finesse eșuează, acum adversarul nu mai poate oferi partenerului posibilitatea unei tăieri, pentru că nu mai poate mai avea atu-uri (dacă dama nu a căzut sub as și popă, adversarul cu atu-uri nu mai poate avea mai mult de două cărți în culoare).

În apărare

  • Dacă ai îndoieli, atacă o pică. Acest lucru este valabil pentru contractele NT și funcționează pe baza presupunerii că declarantul sau mortul probabil ar fi licitat pică dacă ar fi avut. (Pentru că este axiomatic să se considere că dacă există fit în o culoare majoră, înainte de a se stabili fără atu, și pica este cel mai ușor de licitat fiind cea mai mare dintre majore, a-ar fi licitat.)
  • Acoperă un onor cu un onor. Astfel poți ajuta partenerul să câștige o levată, sau poți împiedica adversarii să facă o levată suplimentară „gratuit”. Exemplu: Să presupunem că declarantul (Sud) atacă dama într-o culoare, mortul (Nord) are as, iar mâna dintre ele (Vest) are popa. Dacă Vest nu joacă popa peste damă, declarantul va permite damei să facă o levată, iar apoi cu as va face și a doua levată. Jucând popa, se asigură că declarantul trebuie să folosească as și popa la aceeași levată și nu poate face o a doua levată cu aceste cărți. În plus, partenerul se poate dovedi acum că are dubleton cu valet, care va fi acum câștigător. Același lucru se întâmplă și dacă partenerul are 10 în până la trei cărți sau 9 în până la patru cărți. 10 sau 9 nu vor face niciodată o levată dacă nu acoperi. Dar este mai bine să judeci: dacă licitația sau jocul anterior sugerează că partenerul nu poate avea valet, 10 sau 9 sau cărți suficiente pentru promovarea acestor cărți (de exemplu, dacă poate avea doar două cărți și tu știi că declarantul are valetul, 10 va cădea oricum sub una din cărțile declarantului, indiferent dacă acoperi sau nu), atunci nu există niciun motiv să acoperi, deoarece acest lucru va ajuta doar declarantul să afle unde este o carte importantă.
  • Joacă înspre slăbiciune și joacă prin tărie. Două versiuni pe o temă similară: oferă partenerului mai multe oportunități de a profita de posibile situații de finesse (dacă partenerul va juca după mâna puternică). De asemenea, poți oferi partenerului mai multe șanse pentru levate, sau să câștige cu o carte mai mică, dacă ultima mână (după ce acesta joacă o carte) este cunoscută ca fiind slabă în culoarea jucată. Atacând înspre tărie, faci finesse partenerului (el trebuie să joace înainte de mâna puternică).
  • Mâna a doua joacă jos. Împiedică risipirea cărților utile. Acest lucru se datorează faptului că partenerul tău poate fi capabil să câștige levata cu o carte mică, iar tu nu faci finesse accidental partenerului. Cu toate acestea, dacă știi că partenerul nu poate avea o carte capabilă să câștige levata și nu există niciun motiv pentru care nu vrei să preiei jocul sau dorești ca primul jucător să rămână în atac, nu trebuie să joci mâna a doua mic.
  • A treia mână joacă mare. Împiedică adversarul să câștige o levată cu mic și poate ajuta partenerul. Acest lucru se aplică numai dacă va fi o alegere de cărți pentru a juca pentru al 4-lea jucător (ar fi o prostie să joci popa când al 4-lea jucător are un single as!) și există posibilitatea de a promova ceva pentru partenerul tău. De exemplu, el ar putea avea trei cărți cu valet, iar al patrulea jucător are asul și popa. Dacă joci popa, cel de-al patrulea jucător trebuie să joace as, iar acum dama nu mai poate prelua valetul partenerului: acesta a fost promovat.

Principii

  • Principiul finalizării rapide. În licitațiile de forțare a manșei, licitarea directă a jocului cu salt preemptiv arată o mână minimă limitată și niciun interes în șlem.
  • Principiul alegerii restrânse. Jocul unei anumite cărți scade probabilitatea ca jucătorul să dețină o carte echivalentă.
  • Principiul spațiului util. Glosarul „Bridge World” definește principiul spațiului util ca fiind: „un parteneriat care atribuie sensuri acțiunilor, astfel încât spațiul de licitare rămas să corespundă nevoilor licitației”.

Reguli de bază

  • Regula lui unsprezece. Este aplicată atunci când cartea de atac inițial este a patra din cea mai bună din culoare a atacantului. Prin scăderea rangului cardului din 11, partenerul acestuia poate determina cât de multe cărți mai mari decât cartea de atac sunt deținute de declarant, mort și el însuși; prin deducerea celor de la mort și știind pe cele din mâna lui, poate determina numărul de cărți din mâna declarantului.
  • Regula lui douăzeci. Se referă la o metodă secundară de evaluare a mâinii atunci când o mână nu are suficientă forță pentru a deschide licitarea utilizând o numărare tradițională a punctelor. Un jucător poate deschide licitarea atunci când suma de puncte de onor adăugată la numărul de cărți deținute în cele două cele mai lungi culori este de 20 sau mai mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *