Arta războiului este un vechi tratat militar chinez atribuit lui Sun Tzu (denumit şi „Sunzi” şi „Sun Wu”), un general de armată de rang înalt şi strateg al Regatului Wu. Activ în ultima parte a sec. VI î.e.n., în timpul ultimei Perioade de Primăvară şi Toamnă. (Unii scolastici consideră că Arta războiului a fost finalizată în timpul următoarei Perioade a Statelor Beligerante.) Compusă din 13 capitole, diecare dedicat unui anume aspect al războiului, cartea e considerată biblia strategiilor şi tacticilor militare pentru perioada respectivă, şi este încă citită şi azi.
Arta războiului este una din cele mai vechi şi mai de succes cărţi despre strategia militară din lume. Ea a fost cea mai cunoscută şi influentă carte dintre cele şapte cărţi clasice chinezeşti de strategie militară: „din ultimii două mii de ani s-a păstrat cel mai important tratat de strategie militară din Asia, de care ştiu chiar şi oamenii obişnuiţi.” A influenţat gândirea militară orientală, tacticile de afaceri, şi multe alte domenii.
Sun Tzu a subliniat importanţa poziţionării în strategia militară, şi faptul că decizia de poziţionare a unei armate trebuie să se bazeze atât pe condiţii obiective ţinând de mediul fizic, cât şi pe credinţele subiective ale celorlalţi competitori. El considera că strategia nu trebuie planificată în sensul întocmirii unei liste, ci prin răspunsuri rapide şi adecvate la condiţiile schimbătoare. Planificare într-un mediu controlat dar variabil, acţiuni în planuri competitive, crearea unor situaţii neaşteptate.
Arta războiului se aplică şi în cazul strategiilor în afaceri şi management..
Cele 13 capitole
Arta războiului este împărţită în 13 capitole (sau Piān), întreaga colecţie de sfaturi fiind un Chuán („întreg„, sau „cronică„). Au existat mai multe traduceri ale titlurilor capitolelor, dintre care cele mai importante sunt următoarele
Capitol |
Lionel Giles (1910) |
R.L. Wing (1988) |
Ralph D. Sawyer (1996) |
Chow-Hou Wee (2003) |
I |
Poziţiile |
Calcularea |
Evaluări iniţiale |
Evaluare detailată şi planificare |
II |
Conducerea războiului |
Provocarea |
Conducerea războiului |
Conducerea războiului |
III |
Atac şi stratagemă |
Planul atacului |
Planificarea ofensivelor |
Atac strategic |
IV |
Dispuneri tactice |
Poziţionare |
Dispunere militară |
Dispunerea armatei |
V |
Energia |
Directare |
Putere militară strategică |
Forţe |
VI |
Puncte slabe şi tari |
Iluzie şi realitate |
Cu şi fără substanţă |
Slăbiciuni şi tării |
VII |
Manevre |
Angajarea forţei |
Lupta militară |
Manevre militare |
VIII |
Variaţii ale tacticilor |
Cele nouă variaţii |
Nouă schimbări |
Variaţii şi adaptabilitate |
IX |
Armata în marş |
Mişcarea forţei |
manevrarea armatei |
Mişcarea şi dezvoltarea trupelor |
X |
Terenul |
Poziţionare în funcţie de situaţie |
Configuraţii ale terenului |
Teren |
XI |
Cele nouă situaţii |
Cele nouă situaţii |
Nouă terenuri |
Cele nouă terenuri de luptă |
XII |
Atacul prin foc |
Atacul prin foc |
Atacuri incendiare |
Atacu cu foc |
XIII |
Folosirea spionilor |
Foliosirea serviciilor secrete |
Folosirea spionilor |
Servicii secrete şi spionaj |
(Traducere si adaptare din Wikipedia)
Lasă un răspuns