» » » » » » A treia lege a lui Newton de mișcare

A treia lege a lui Newton de mișcare

postat în: Mecanica | 0
Sursa https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Action-reaction-law001.svg 

(Acțiunea și reacțiunea)

Lex III: Actioni contrariam semper et æqualem esse reactionem: sive corporum duorum actiones in se mutuo semper esse æquales et in partes contrarias dirigi.

Tradus în limba română, se citește:

Legea III: La fiecare acțiune se opune întotdeauna o reacție egală: sau acțiunile reciproce a două corpuri unul asupra celuilalt sunt întotdeauna egale și direcționate către sensuri contrare.

Scholium al lui Newton (comentariu explicativ) la această lege:

”Orice trage sau presează altul este la fel de mult tras sau presat de celălalt. Dacă apăsați o piatră cu degetul, degetul este de asemenea apăsat de piatră. Dacă un cal trage o piatră legată de o frânghie, calul (dacă aș putea spune așa) va fi în egală măsură tras înapoi spre piatră: pentru că frânghia întinsă, prin același efort ca să se relaxeze sau să se destindă, va trage calul la fel de mult spre piatră, așa cum trage piatra spre cal, și va împiedica acțiunea unuia la fel ca și pe cea a celuilalt. Dacă un corp lovește un altul și prin forța sa schimbă mișcarea celuilalt, acel corp, de asemenea (din cauza egalității presiunii reciproce) va suferi o schimbare egală, în propria sa mișcare, spre partea opusă. Modificările aduse de aceste acțiuni sunt egale, nu în viteze, ci în mișcările corpurilor; adică dacă corpurile nu sunt împiedicate de alte impedimente. Deoarece, întrucât mișcările sunt schimbate în mod egal, schimbările vitezelor făcute părților contrare sunt reciproc proporționale cu corpurile. Această lege are loc și în atracții, așa cum se va dovedi în următorul scholium.”

Mai sus, ca de obicei, mișcare este numele dat de Newton pentru impuls, de aici distincția atentă dintre mișcare și viteză.

Newton a folosit a treia lege pentru a deduce legea conservării impulsului; dintr-o perspectivă mai profundă, totuși, conservarea impulsului este ideea mai fundamentală (derivată prin teorema lui Noether din invarianța galileană), și este valabilă acolo unde legea lui Newton pare să eșueze, de exemplu în cazul câmpurilor de forță ca și al particulelor care au impuls, și în mecanica cuantică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *