Home » Articole » RO » Știință » Pseudoștiință » Ufologia

Ufologia

PurportedUFO2Ufologia este studiul rapoartelor, înregistrărilor vizuale, dovezilor fizice, și a altor fenomene legate de obiecte zburătoare neidentificate (OZN). OZN-urile au fost supuse la diverse investigaţii de-a lungul anilor de către guverne, grupuri independente, şi oameni de ştiinţă. Termenul provine din abrevierea în limba engleză, UFO (Unidentified flying object – obiecte zburătoare neidentificate, OZN), care se pronunță ca un acronim, iar sufixul logie care provine din greaca veche λογία (logiā).

Statutul ca disciplină ştiinţifică

Ufologia nu a fost, în general, îmbrățișată de mediul academic ca un domeniu științific de studiu, chiar dacă OZN-urile au fost, la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, obiectul unor studii științifice pe scară largă. Lipsa de acceptare a ugologiei de cître mediul academic ca un domeniu de studiu înseamnă că oamenii pot pretinde a fi „cercetători ai OZN-urilor”, fără a pretinde un consens științific și, în multe cazuri, comentarii inter pares, care altfel formează și influențează paradigmele științifice. Chiar și printre eforturile de cercetare cu tentă științifică a OZN-urilor, colectarea de date se face adesea de către investigatori amatori.

Pruntre oamenii de ştiinţă celebri care s-au arătat interesate de fenomenul OZN se găsesc inclusiv fizicianul Peter A. Sturrock de la Stanford, astronomul J. Allen Hynek, omul de ştiinţă informatician și astronom Jacques Vallée F., și meteorologul James E. McDonald de la Universitatea din Arizona.

Pseudoştiinţă

Ufologia este caracterizată ca pseudoștiință parțial sau total, această categorisire fiind respinsă de mulți ufologişti. Pseudoştiinţa este un termen care clasifică studii care se pretind a exemplifica metode și principii științifice, dar care nu aderă la o metodologie științifică adecvată, fiind lipsită de documente justificative, plauzibilitate, falsifiabilitate, sau fără un statut științific.

Gregory Feist, un psiholog universitar, propune ca ufologia să fie clasificată ca o pseudoștiință deoarece adepții săi susțin că este o știință în timp ce este respinsă de comunitatea științifică, precum și pentru că domeniul nu dispune de un progres științific cumulativ. Ufologia nu a avansat, în opinia sa, din anii 1950. Rachel Cooper, un filozof de ştiinţă şi medicină, afirmă că problema fundamentală în ufologie nu este lipsa unei metodologii științifice, întrucât mulţi ufologişti s-au străduit să respecte standardele de acceptabilitate științifice, ci mai degrabă faptul că ipotezele pe care cercetare s-a bazat de multe ori sunt considerate extrem de speculative.

Aspecte metodologice

Cercetarea științifică a OZN-urilor suferă de faptul că fenomenele sub observație de obicei nu au apariții previzibile la un moment dat și în locul convenabil pentru cercetător. Ufologul Diana Palmer Hoyt susține,

„Problema OZN-urilor pare să semene mai mult cu problemele din meteorologie decât cele din fizică. Fenomenele sunt observate, apar episodic, nu sunt reproductibile, iar în mare parte sunt identificate prin colectarea statistică a datelor pentru o posibilă organizare în tipare. Ele nu sunt experimente care pot fi reproduse când se doreşte pe standul de laborator în condiții controlate.”

Pe de altă parte, scepticii au susținut că OZN-urile nu sunt deloc o problemă științifică, așa cum nu există nicio dovadă fizică concretă pentru a le studia. Barry Markovsky susține că în controalele efectuate de către anchetatori calificați, marea majoritate a OZN-urilor se dovedesc a avea explicații banale. Astronomul Carl Sagan a declarat despre observarea OZN-urilor, „Cazurile de încredere sunt neinteresante iat cazurile interesante nu sunt de încredere. Din păcate, nu există cazuri care sunt atât de încredere cât și interesante.”

Peter A. Sturrock afirmă că studiile de OZN-urilor ar trebui să fie compartimentate în cel puțin „următoarele activități distincte”:

  1. Investigații pe teren care conduc la documentări de caz și măsurareaa sau recuperarea de dovezi fizice;
  2. Analizele de laborator a probelor fizice;
  3. Elaborarea sistematică a datelor (descriptive și fizice), pentru a căuta modele și a extrage fapte semnificative;
  4. Analiza compilaţiilor de date (descriptive și fizice), pentru a căuta modele și a extrage fapte semnificative;
  5. Dezvoltarea teoriilor și evaluarea acestor teorii pe baza faptelor.

Denzler afirmă că ufologia este un domeniu de studiu ramificat în două mentalități diferite: primul grup de investigatori vrea să convingă pe necredincioși și să câștige legitimitate intelectuală prin studiu sistematic, folosind metoda științifică, iar al doilea grup este interesat de aspectele cu privire la originea şi „misiunea” OZN-urilor considerate ca mai importante decât un potențial statut academic.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *