Urechea

Urechea

 

Când Noe a adunat animalele în corabie, a spus:

Toate aceste animale cu siguranță se vor bate și se vor mușca de urechi. Prin urmare, ar fi prudent să le luăm urechile înainte de a urca pe corabie. Le vom da înapoi la debarcare.

A instalat un vestiar si a ordonat fiilor săi să fie depoziteze acolo urechile, pe măsură ce urcă animalele.

Prima a fost cămila; apoi a venit calul, apoi vaca, apoi câinele, oaia, porcul, pisica, elefantul, iepurele, și în cele din urmă măgarul. Și toate, după cum le-a poruncit Noe, și-au scos urechile, și toate au primit în schimb un număr de la vestiar, atașat la un cordon înfășurat în jurul gâtului lor.

Cu aceste măsuri de precauție, pacea a domnit pe corabie în timpul celor patruzeci de zile, cât a durat potopul.

În cea de a patruzeci și una zi, Noe a spus animalelor:

Iată că vremea bună a revenit. Vă voi da înapoi urechile, și puteți pleca acasă.

Apoi, unul după altul, toate animalele au mers la vestiar, și au primit urechile lor în schimbul numărului.

Cămilei i-a venit rândul penultima. Mai existau doar două perechi de urechi: propriile ei urechi, foarte mari, și cele ale măgarului, foarte mici.

UrecheaDar, înainte ca buna cămilă să-și poată arăta numărul, măgarul i-a trecut printre picioare și a început să zbiere:

Domnule Noe! Domnule Noe! Dă-mi urechile. Este perechea aia mare de acolo. Mă grăbesc!

Tata Noe era atât de obosit, încât nu a văzut că numărul pe care i l-a dat măgarul viclean este greșit.

M-ai înnebunit! Uite, ia-le, dispari!

Noe i-a dat superbele urechi de cămilă măgarului care a fugit tropăind de bucurie.

Atunci când cămila a deschis în cele din urmă buzele pentru a cere ceea ce era al ei, în vestiar nu se mai găseau decât urechile măgarului, cu care a trebuit să se mulțumească.

Și de aceea cămila, care este un animal mare, are urechi așa de mici, în timp ce măgarul, care este mult mai mic, le are așa de mari.

Urechea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *